În duminica a VIII-a după Rusalii, Biserica Ortodoxă face pomenirea minunii înmulțirii pâinilor săvârșită de Mântuitorul Hristos și consemnată în Evanghelia după Sfântul Matei la cap. 14. Evangheliile după Marcu și Luca precizează în plus față de Evanghelia după Matei că înainte de a vindeca pe bolnavii din mulțime și de a săvârși minunea înmulțirii pâinilor și a peștilor, Hristos Domnul a început să-i învețe multe (Marcu 6, 34), și le vorbea lor despre Împărăția lui Dumnezeu (Luca 9, 11). Aceasta ne arată că înmulțirea celor cinci pâini și a celor doi pești nu a fost doar precedată de vindecarea bolnavilor, ci și de predicarea Evangheliei. Hristos Domnul hrănește mai întâi sufletele oamenilor cu prezența Sa iubitoare, milostivă și cu lumina cuvântului Său, cu lumina Evangheliei Împărăției cerurilor. Această prioritate pe care Hristos o dă hranei spirituale are în Biserica Ortodoxă corespondență în practica postului înainte de împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului în Euharistie. În stare de post ascultăm Evanghelia, și în stare de post ne apropiem de împărtășirea euharistică. Hristos Domnul nu a înmulțit pâinile din primul moment al întâlnirii cu mulțimile pentru a-i hrăni trupește, ci doar după cei ei au primit hrană spirituală și au fost vindecați bolnavii lor.
,Dați-le voi să mănânce” avea să însemne nu numai că ucenicii trebuiau să se gândească la hrana mulțimii în ceasul acela, ci că ei trebuie să poarte grija totdeauna, ca ucenici ai lui Hristos, să îndestuleze pe oameni cu învățătura Lui, cu hrana Lui cea mântuitoare; să aducă lumii hrana cea din cuvântul lui Hristos și al Evangheliei. Nu atât acelor care erau atunci de față și nu doar celor care veneau singuri la Hristos, ci celor mulți din lumea largă aveau să ducă ucenicii hrana și apa vie prin cuvântul Evangheliei lui Hristos.
Că mulțimea aceea era flămândă și nu avea ce să mănânce, iar satele erau departe, cu atât mai bine pentru tâlcul și folosul împrejurării. Aceasta a fost un bun prilej de hrană în pustie, pentru ca Mântuitorul Iisus Hristos să învețe mulțimea cum hrănește Dumnezeu pe oameni, cum știe și poate El să-i hrănească pe cei care îl ascultă și cred în El.
Înmulțirea pâinilor în pustie preînchipuie Jertfa Euharistică, ce se va repeta în Sfânta Sfintelor (adică în Sfântul Altar) până la A doua venire a lui Hristos. Dragostea Mântuitorului a fost atât de mare, încât ne-a lăsat nu numai învățătura Sa sublimă în Evanghelie, minunile și pilda vieții Sale, ci a instituit Taina Sfântă prin care El Însuși e pururea cu noi și se jertfește pentru mântuirea noastră. Aceasta a făcut-o în clipa ultimei seri petrecute cu ucenicii Săi, la Cina cea de Taină, când luând pâinea și paharul le-a binecuvântat și le-a dat lor zicând: „Aceasta să o faceți întru pomenirea mea” (Luca 22; 19).
Ascultând acest „testament” al Mântuitorului, Sfinții Apostoli și Biserica au continuat să săvârșească neîntrerupt cele ce Domnul a rânduit la Cina cea de Taină. Sfânta Liturghie este deci Cina Domnului. Pâinea și vinul ce se aduc ca jertfă la Sfântul Altar, sunt însuși Trupul și Sângele Domnului Iisus care se dau ca „hrană cerească spre iertarea păcatelor și spre viața de veci”. Dragostea pe care a arătat-o Mântuitorul la înmulțirea pâinilor în pustie, se revarsă mereu nemărginit prin Sfânta Euharistie asupra oamenilor. Mântuitorul Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii, ne împacă și pe noi cu Dumnezeu prin Sfânta Sa jertfă fără de sânge.
Sfânta Împărtășanie este condiția esențială pentru mântuirea sufletelor, după cum bine spune Sfântul Apostol Pavel: „oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat față de Trupul și de Sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar” (I Corinteni 11, 27-28).
Se cade așadar, când ne împărtășim, să dezlegăm legăturile patimilor și păcatele noastre, curățindu-ne prin baia Spovedaniei. Numai cu o astfel de pregătire ne putem apropia „cu frică de Dumnezeu, cu credinţă și cu dragoste” de Mântuitorul Iisus Hristos ,,pâinea vieții veșnice”. Cunoaștem că Mântuitorul Însuși, înainte de a rândui chipul jertfei Sale tainice, a luat pâinea în mâinile Sale cele fără de prihană și „a mulțumit și apoi, frângând“ a dat-o Sfinților Apostoli. După chipul acesta și noi avem datoria să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile de care ne-a învrednicit.
Așadar, vedem că minunea înmulțirii pâinilor în pustiul Betsaidei este icoana Sfintei Împărtășanii, pe care Mântuitorul a instituit-o în joia Pătimirilor, spre mântuirea noastră. Prin rugăciune să ne apropiem și noi cu credință și cu dragoste de hrana euharistică. Să primim cu vrednicie „Trupul Domnului cel ce se mănâncă pururea și niciodată nu se sfârșește”, recunoscând jertfa cea mare și sfântă pe care a adus-o pe cruce pentru mântuirea noastră. Ori de câte ori ne aflăm în fața Sfântului Altar, pe care stă Fiul lui Dumnezeu și ne așteaptă să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Său, să fim într-un cuget și o simțire și să preamărim cu o inima și cu o gura „preacinstitul și de mare cuviință numele Său”. Amin!
Preot Stan Mugurel Ionuț
